Lupta pentru lume

Articol scris de Bogdan

Condiţia sufletească a tinerilor

Zmeură şi mure de la Sarmizegetusa Regia, după Creativ 2009.

Cu toţii iubim tinereţea pentru motive evidente: însufleţirea, idealismul, comunicarea, deschiderea, libertatea... Ne bucură senzaţiile, împlinirile, vitalitatea, şi trecem uşor peste probleme: mâine este o nouă zi ce merită trăită. Toate vin, adie, se unesc într-un vârtej de culoare, pasiune, emoţie. Între condiţie biologică şi stare de spirit, tinereţea e precum atmosfera de vară: în plină floare, doldora de miresme, trăiri, visări şi transformare. Totul are ceva de transmis, ne îndeamnă precum sclipirile cerului albăstrui să privim cu încredere spre viitor, să nu ne gândim la ce a fost, ci să fim pregătiţi pentru ce va veni.

Lumea ne face părtaşi la idealurile ei, ne învăluie cu speranţe, cu gânduri şi sentimente nobile, pline de viaţă. Pare că toate vor răsuna veşnic în tonuri de bucurie, iar chemarea noastră de a da un sens destinului va fi împlinită. Cu mult elan dăm la o parte inerţia, tot ce e vechi şi static, punând în loc sufletul activ şi încrezător în sine. Dacă lucrurile ar ţine-o mereu aşa, n-ar mai fi nevoie de toate normele, zidurile şi doctrinele rigide, care separă oamenii şi popoarele. Dar poate că omul e făcut să înainteze în drumul său, primind în timpul tinereţii toate vieţuirile pe care Universul i le dăruieşte, pentru ca apoi, prelucrându-le în sufletul său, să le reverse în forme culturale durabile, în remedierea şi remodelarea culturii în miezul căreia se află.

Din experienţele cu tinerii mai vedem şi că e foarte uşor să te pierzi în lume, să fii mereu sub efectul euforiei care se cere mereu revigorată, care aşteaptă un mic imbold pentru a renaşte caleidoscopic. Din această revărsare de forţe trebuie să reţii ceva durabil, să te interiorizezi pentru o clipă şi să cauţi un sens în acest tumult de dorinţe şi de idealuri. Pentru unii tineri e ceva foarte timid, pentru alţii devine o adevărată problemă existenţială. Ajungi la un moment la care îţi spui: am nevoie de mai mult, să fie asta tot? Şi atunci poate lua naştere trăirea interioară: trebuie să mă găsesc pe mine însumi într-o altă lume decât aceea care se deschide spre exterior. Vreau să fiu activ şi în alt sens decât cel care vine în mod natural, vreau să scormonesc după ceva ce-mi depăşeşte personalitatea, să caut răspunsul la dilemele arzătoare ale timpului.

Cei care nu reuşesc să ajungă la necesitatea unei explicaţii mai profunde a vieţii vor fi victime ale noilor stereotipuri. Distracţia de dragul distracţiei, alcoolul, substanţele stupefiante, nenumăratele ore de jocuri online – toate sunt clişee care au devenit, dintr-o marcă a rebeliunii faţă de lumea posacă, obiceiuri generalizate. Un alt simptom des întâlnit la tineri este plictiseala, dezinteresul şi lipsa de iniţiativă. Ore întregi petrecute absorbiţi de mirajul tehnologic ne aduc într-o stare de dependenţă de computer, de informaţie, de confortul de a primi răspunsul instantaneu la o simplă căutare pe Internet. Timpul de aşteptare pentru a primi o nouă idee, a o lăsa să răsune în suflet, este cu totul eliminat. De aici apare lipsa de răbdare de a realiza ceva consecvent, de a te deschide către o lume superioară, de a sesiza atingerea fină a înţelepciunii din Univers, care trebuie preluată cu sinceritate lăuntrică.

Un mod diferit de reacţie faţă de lume e momentul când tânărul se blazează, devine cinic sau iritat. Nu ştie ce vrea, însă din inerţie respinge totul, nu-i mai pasă decât de-a ajunge la o comoditate de hârciog. Şcoala nu-l mai poate motiva, fiindcă e o plictiseală instituţionalizată, job-ul e practicat doar pentru venit, idealurile sale îşi pierd vigoarea şi băltesc static, nu-l mai motivează prin nimic. Ca un zid învechit de pe care cade tencuiala, încetul cu încetul se risipeşte în plăceri mărunte, în relaş şi teribilism. Nu mai are vlaga de a fi creativ, dar ştie să-i ironizeze pe cei ce o au, să comenteze tot ce nu-l mai poate sensibiliza. În spatele firii subversive se poate ascunde o mare inteligenţă combinatorie, folosită însă doar pentru banala satisfacere şi bun-plac.

Faptul că atât de mulţi tineri ajung într-o fibrilaţie sufletească, trăind ardent nevoia experienţelor extreme, camuflează un dor profund după viaţa spirituală. Chiar dacă el se ascunde sub pragul conştienţei, nelăsând loc înţelegerii din pricina lipsei noţiunilor adecvate, el roade totuşi fiinţa umană din temelii şi o impulsionează pe calea spiritului. Puţini sunt cei care, simţind înlăuntrul lor sensul profund al fenomenelor, sunt pregătiţi să înfrunte societatea pe planul ideilor. Pe de altă parte, tinerii de astăzi diferă sensibil de generaţiile din urmă, printr-o mai mare capacitate de distanţare de propriile opinii. Într-adevăr, în comparaţie cu cei mai în vârstă, între tineri vom găsi mai multă toleranţă pentru alte idei decât ale lor. Aceasta decurge din obişnuinţa cu o eră a relativismului, în care criterii tradiţionale sau ideologice ale cuviinţei sociale devin fade, înlocuite adesea de preferinţe personale, uneori însă şi de valori dobândite prin Eul propriu.

Între aspiraţie lăuntrică şi vieţuire socială

Ajungem astfel să caracterizăm ce se ascunde în viaţa sufletească a tinerilor, decurgând din perioada de dezvoltare a corpului astral şi sufletului senzaţiei. Avem înainte de orice o profundă înclinaţie de a cunoaşte, de a călători, de a vedea lumea. A simţi farmecul unor ţinuturi sau peisaje diferite, a vizita oraşe, comunităţi îndepărtate, a învăţa limbi necunoscute şi a lega prietenii peste ţări, toate sunt înclinaţii naturale tot mai vizibile printre tineri. Dar în prezent mai vedem acaparând viaţa socială o serie de instituţii care încătuşează omul prin obligaţii economice – de la omniprezentul job de birou cu computerul în faţă, din care nu ia naştere niciun ideal, altul decât asigurarea traiului zilnic, până la dependenţa financiară de bănci şi instituţii de credit, întinzându-se adesea pe durata a zeci de ani, care nu îţi mai acordă timpul de a experimenta lumea.

Într-adevăr, a şti să îţi iei timpul necesar pentru a trăi cu adevărat tinereţea are o semnificaţie enormă. Chiar dacă situaţia financiară a familiei este una bună, mulţi tineri preferă să lucreze încă din timpul facultăţii, din motivaţii ce ţin de ideologia cinică a capitalismului: „experienţă, CV, avansare profesională”. O soluţie benefică a ultimelor decenii a fost răspândirea organizaţiilor non-guvernamentale (ONG), care a generat atât locuri de muncă, precum şi posibilitatea de a face voluntariat pentru o cauză la care aderi. În acest cadru, libertatea de a călători, de a lupta pentru un ideal, de a schimba conştiinţa socială a oamenilor, devine mult mai largă şi mai antrenantă pentru tineri. Este de o enormă importanţă ca, atât cât îţi permite starea personală şi familială, să ştii să îţi oferi acel timp pentru dezvoltarea personală în perioada tinereţii, care îţi e necesar spre a crea idealuri rodnice pentru întreaga viaţă.

Cu siguranţă, una din dorinţele adânc sădite în sufletele tinerilor este necesitatea de a se regăsi într-un grup social. Adesea vedem grupuri de prieteni formate în mod aleatoriu, fără afinităţi mai profunde, de unde şi natura lor schimbătoare. Acestea nu aduc prea mare folos căci se limitează la ieşit în oraş, pălăvrăgit, distracţie. Dar mai există acele forme sociale durabile în care se strâng tineri cu dispoziţii sufleteşti deosebite, şi care ajung astfel la idealuri artistice, culturale, chiar caritabile sau economice. A simţi apartenenţa la acest fel de grup te ajută spre a nu te însingura în căutările tale interioare, ci a te deschide cu curaj şi cu speranţa de a fi într-adevăr înţeles. Idealurile profunde, autentice, sunt şi cel mai greu de comunicat, tocmai din teama de a nu fi primit cu scepticism sau ridiculizat. De aceea spaţiul sufletesc în care acestea pot ieşi la lumină devine extrem de intim, chiar sacru uneori, şi legăturile astfel formate vor fi în mod real unele de durată.

Deseori nevoia unui spaţiu neîngrădit e dezvoltată mai ales de firile artistice. Tinerii se simt atraşi înspre idealuri sociale estetice, şi în principal de acele locuri care îi scot din starea trepidantă a oraşului, care le lasă loc să mai şi respire. Observăm interesul tot mai mare pentru concerte tradiţionale, ceainării, spectacole stradale şi alte forme de a transforma spaţiul sufocant al aglomeraţiei urbane prin intermediul gustului şi artei. La simpozioanele Secţiunii pentru Tineri, activităţile artistic-sociale sunt mereu bine primite, căci înlăuntrul fiecărui suflet sănătos trăieşte dorinţa naturală după o viaţă estetică, mult prea rar împlinită de societatea actuală. Dacă mulţi mai preferă cluburile de noapte stridente şi asurzitoare, simţim aici ecoul dorinţei subconştiente după forţele puternice ale lumii spirituale, care într-o lume ce lâncezeşte sau se agită în mod steril nu îşi pot găsi o direcţie naturală de exteriorizare. Nu trebuie să ne lăsăm însă supuşi de o civilizaţie a dezinteresului şi comodităţii, ci să descoperim mijlocul de a întâmpina lumea cu seriozitate, dar şi cu detaşarea unui artist care face din propria viaţă socială o operă de artă.

De la aceste trăiri, tinerii cu înclinaţii sufleteşti mai profunde vor dezvolta o nevoie stringentă pentru înţelegerea spiritului. În lipsa unei diversităţi de concepte, mulţi se vor apropia atunci de cultele tradiţionale, de grupări orientale sau de tip New Age. Acestea pot mulţumi viaţa lăuntrică până la un punct, şi nu ţine de intenţia articolului să criticăm aderenţa la ele. Totuşi convingerea pe care am dezvoltat-o izvorăşte din mişcarea antroposofică, aceea care ridică întrebări asupra lumii spirituale, şi care încearcă să situeze omul în interiorul ei, şi nu undeva, renegat, în afară. Putem să vedem adesea cum adevăruri misteriale trăiesc în presentimentele tinerilor ani de-a rândul, iar atunci când descoperă o părticică din sensul mai adânc al lumii se trezeşte şi simţământul: acestea le ştiam de undeva, doar că nu le puteam exprima în mod clar!

Fiindcă asemenea idei devin vii, dezvoltând forţe sufleteşti noi, remarcăm cum şi interesul faţă de lume creşte sensibil. Astăzi suferim atât din pricina dezinteresului generalizat! De aceea avem o extraordinar de mare nevoie să simţim, să trăim şi să înţelegem cum din spatele lumii fizice ne cheamă spiritualul, cum ne călăuzeşte pentru a deveni oameni practici, conştienţi şi responsabili. Suntem datori ca în perioada de tinereţe să trezim un puternic simţ al responsabilităţii, căci fără acesta planurile noastre de viaţă se vor împotmoli şi vor agoniza. Interes pentru tot, însoţit de responsabilitatea faptelor, sunt două mijloace de acţiune prin care viaţa răscolită a tinerilor e adunată şi îndreptată în mod energic spre viitor.

Cunoaşterea creativă în Secţiunea pentru Tineri

Dacă omul ar fi un robot sau un mecanism, atunci cu siguranţă nu ar fi nevoie de cercuri de liberă iniţiativă pentru tineri. Ar fi suficient pentru ei să facă un training, capacity building, fund raising, sau orice altă activitate pretenţios denumită, care le formează abilităţile de gestionare a propriilor „resurse” operative. Dar fiindcă existăm ca fiinţe vii, sufletesc-spirituale, simţim acut necesitatea unui sens durabil, de a întregi impactul nostru în societate prin forţe cu adevărat active în devenirea lumii. Cu acest ţel a fost fondată în 1924 Secţiunea pentru Tineri a Universităţii Libere de Ştiinţă a Spiritului, din Dornach, Elveţia, ca formă prin care comunicarea deschisă şi acţiunea să primească noi valenţe. În România, Secţiunea pentru Tineri activează ca parte a Societăţii Antroposofice, iar din 2007, odată cu simpozionul de vară Liber, a trecut printr-o schimbare substanţială a componenţei şi expresiei sale creatoare.

Însă dincolo de aceste aspecte mai curând formale, vedem apărând în lume o generaţie de tineri care nu au mai crescut legaţi de natură, de peisaje de basm şi de liniştea de la ţară, ci într-un univers urban populat de computere, telefoane mobile şi difuzoare. Găsim atunci firesc că, în faţa potopului de stimuli şi informaţii, apare în noi dorinţa de a înţelege, de a dobândi ceva care să ne rămână în suflet, care să nu se consume peste noapte precum chefurile ocazionale. Cu cât această dorinţă devine mai intensă, cu atât apropierea, ataşamentul nostru faţă de Secţiunea pentru Tineri este mai strâns, căci purtăm în faptele noastre tot ce am primit prin înţelegerea spiritului lumii. Aceasta se exprimă artistic, sensibil, intuitiv, iar rezultatele la care ajungem sunt uneori calme şi aşezate, alteori ardente şi pline de entuziasm.

Dar apoi intervine o mare dificultate pentru tânărul contemporan, ce apare, paradoxal, din extraordinara sa capacitate de a „prinde din zbor” idei, experienţe, informaţii. Astfel el are tot mai rar răbdarea de a-şi dezvolta sensibilitatea mai profundă, de a participa ritmic la activităţi care să îl trezească interior. Uneori poate nici nu înţelege sensul lor, căci intelectual îi este extrem de comod să-şi explice rapid orice, să facă legăturile cele mai inteligente. De aceea noi ne-am obişnuit să lucrăm în aşa fel încât interesul să fie activ pe termen lung, să avem şansa de a descoperi prin mişcare şi discuţii relevante noi aspecte ale problemei umane. Pasivitatea audierii unei prelegeri a fost depăşită, am apelat la prezentări interactive, exerciţii comune, euritmie şi multe alte activităţi creative, aşa încât dinamica interioară să fie mereu nouă, fără a pierde din vedere consecvenţa şi calmul aşteptării.

Dacă dorim să trăim într-o altfel de lume, atunci trebuie să ne luăm curajul de-a o transforma. Fără idealuri spirituale, lumea se usucă, se macină, se mortifică lent. Nu avem cum să rămânem de-a pururi tineri şi nu trebuie să dorim asta, dar până la 28 de ani, în timpul dezvoltării sufletului senzaţiei, trebuie să putem trăi deplinătatea şi bucuria din Univers. Tot ce am primit în tinereţe trebuie să devină forţă de a dărui la maturitate. Suntem fascinaţi să vedem apoi că limpezimea trăirilor se exprimă revărsându-se în acţiune, în curcubeul de nuanţe ale personalităţii tinere.

Dacă suntem apoi cu adevărat atenţi în jur, vom constata repede că tinerii de astăzi incomodează. Se crede că nu mai avem un sistem de valori, că ne-am pierdut respectul pentru autoritate, că facem gesturi doar pentru a şoca. Oamenii care se şochează aşa uşor nu vor înţelege desigur setea vitală pe care o avem pentru înnoirea civilizaţiei. Toate ideologiile produse de ultimele secole au eşuat, pentru că au pierdut din vedere nevoia tot mai presantă de a primi noul prin viaţă spirituală. Iar fără spirit, fără o sursă de moralitate practică, ne irosim timpul cu aceleaşi jocuri de cuvinte pe care omenirea le practică de decenii. Vrem să avem dreptul de-a alege cum să arate lumea, independent de convenţii, de mecanizare, de probleme birocratice. Dacă tinerii vor şti cum să se unească şi să îşi exprime cu glas limpede cerinţele lăuntrice, atunci o nouă cultură se poate naşte, una care nu mai tergiversează ceea ce ar fi cel mai preţios câştig pentru omul modern.

Lupta pentru lume nu trebuie luată în mod derizoriu, fiindcă ea va mişca tot mai mult generaţiile tinere, până când va aduce germenii ce trebuie să vină. Spiritul e creativ, este activ şi plin de însufleţire, în timp ce cultura materialistă e crispată şi statică. Avem nevoie să culegem roadele ei şi să ne dezvoltăm apoi mai departe. Dacă avem şansa de a găsi un spaţiu în mijlocul căruia să trăiască liber personalitatea noastră şi cunoaşterea lumii, de ce să nu îl folosim pentru dezvoltare? Secţiunea pentru Tineri a dorit mereu să reprezinte un astfel de spaţiu, în care să poată fi aduse idealuri şi proiecte roditoare, în care să ne putem sincer bucura că suntem oameni şi nu automate. În anii următori, tot mai multe iniţiative se vor naşte din grupuri de tineri care preţuiesc trecutul, care trăiesc prezentul şi mai ales deschid calea spre viitor. Lumea e a noastră şi nu a vedetelor, corporaţiilor şi politicienilor. Cu cât acest lucru va fi mai clar înţeles, cu atât vom avea mai multă însufleţire pentru activitate şi pentru spirit. Valuri de forţe sufleteşti trăiesc în interiorul nostru, aşteptând să fie revărsate pentru a transforma lumea în mod cuprinzător.